Testimonials - Adrian Iordache, Managing Partner at Iordache Partners

“EMEA Conferences is actually very good. It is a new player, but it provides a fantastic service and fantastic events. We were there at an event on European Public Procurement. It was absolutely stellar, a beautiful line-up of speakers from legal practice in Europe and academia, the best and the brightest, as well as a fantastic turn-out from the law practice in Bucharest. It was a wonderful opportunity for us to gain truly nuts and bolts informative know-how on the topic and a good opportunity to meet our peers in the market. We’re really looking forward to meeting as many of you at their next events. Thank you very much, EMEA Conferences.”

Adrian Iordache, Managing Partner at Iordache Partners


Oportunitati de afaceri pentru IMM-uri in baza noii legislatii a achizitiilor publice

Pachetul de directive vizand achizitiile publice adoptat la nivel european in 2014 si transpus in legislatia romana in luna mai a anului trecut favorizeaza in mod expres participarea IMM-urilor la procedurile de achizitie publica. De altfel, acesta a fost unul dintre scopurile esentiale avute in vedere prin respectivele modificari: deschiderea pietei achizitiilor publice catre IMM-uri, intr-un context in care contractele complexe, cu valori mari, ce au la baza documentatii de atribuire continand cerinte extrem de complicate, pot fi indeplinite in principal doar de catre marii jucatori. Un alt scop a fost inovarea, care este stiut ca vine cu mai multa rapiditate dinspre IMM-uri.

In Romania directivele au fost transpuse in mai 2016 prin reproducerea in limba romana inclusiv a prevederilor care reflecta strategia Uniunii Europene de promovare a IMM-urilor. Incurajarea la nivel legislativ a participarii IMM-urilor la proceduri de achizitii publice se realizeaza in primul rand prin divizarea contractului in loturi; in al doilea rand, prin impunerea documentului unic de achizitii european care reduce din incarcarea administrativa si logistica a pregatirii unei oferte; in al treilea rand prin stabilirea la nivel de lege a unui prag maxim (de doua ori valoarea estimata a contractului) cat priveste cifra de afaceri ca cerinta privind situatia economica si financiara a ofertantilor; iar in al patrulea rand prin reglementarea posibilitatii platii directe catre subcontractanti.

Dintre acestea impartirea pe loturi este masura cu impactul cel mai mare asupra IMM-urilor, mai ales ca cerinta privind situatia economica si financiara vizand cifra de afaceri stabilita la pragul maxim de doua ori valoarea estimata a contractului se raporteaza, in cazul divizarii in loturi, la valoarea estimata a lotului respectiv.

In conditiile in care contractul este divizat/lotizat in livrari de valori mai mici si componente individuale care impreuna alcatuiesc un sistem complex, se deschide posibilitatea ca IMM-urile sa oferteze doar pentru un lot pe care il pot livra (de ex un singur echipament). De asemenea, condiitile de selectie prin raportare la un singur lot pot fi indeplinite cu mai multa usurinta de catre un IMM, fara a mai fi necesar ca acesta sa se asocieze cu o alta entitate sau sa subcontracteze (oricum in cazul livrarilor de bunuri subcontractarea nu e permisa ci doar in cazul furnizarii de servicii sau lucrari).

Se ridica insa intrebarea daca in practica autoritatile contractante chiar indeplinesc aceasta obligatie legala de divizare a contractului. Din practica analizata se poate constata ca in general autoritatile incearca sa realizeze divizarea contractului; in cazul in care autoritatea considera ca nu se poate face divizarea contractului autoritatea are obligatia de a justifica in mod obiectiv respective imposibilitate.

Justificarea nedivizarii contractului in loturi este o chestiune lasata la aprecierea autoritatii contractante in functie de obiectul respectivei achizitii. Daca justificarea este insa superficiala, doar pentru a demonstra formal ca obligatia a fost indeplinita, autoritatea contractanta suporta riscul de a fi obligata, printr-o decizie a Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor (“CNSC”), sa anuleze respectiva procedura de atribuire si sa initieze o noua procedura, ceea ce inseamna pierderi de timp si bani.

Anularea procedurii devine necesara intr-un astfel de caz din doua motive esentiale: un motiv substantial ce tine de incalcarea principiilor fundamentale de tratament egal, transparenta si nediscriminare ce stau la baza achizitiilor publice, prin efectuarea unor modificari esentiale in documentatia de atribuire (i.e. introducerea divizarii in loturi dupa ce procedura a fost demarata), si un motiv formal, care tine de faptul ca, potrivit Centrului National de Management pentru Societatea Informationala, configuratia tehnica actuala a sistemului SEAP nu permite modificarea informatiilor privind impartirea in loturi pe parcursul procedurii.

Riscul ca CNSC sa impuna autoritatii contractante anularea procedurii este semnificativ avand in vedere cel putin doua spete in care CNSC a retinut ca imposibilitatea lotizarii nu a fost temeinic justificata.

Divizarea contractului in loturi incurajeaza IMM-urile sa participe la proceduri de achizitie publica. Acest lucru implica in mod necesar inregistrarea pe site-ul e-licitatie.ro unde se regasesc si informatii despre procedurile de achizitie lansate.


Procedurile de achizitie prin bursa de marfuri: un mister cunoscut

In mod suprinzator, desi textul Directivelor 24 si 25 adoptate in 2014 cu privire la achizitiile publice clasice si sectoriale (transpuse in art. 104(5) lit.c al Legii nr. 98/2016 privind achizitiile publice si respectiv art. 117 (1) lit. g. al Legii nr. 99/2016 privind achizitiile sectoriale) nu se indeparteaza de textul Directivelor 17 si 18 privind achizitiile publice claisce si sectoriale adoptate in 2004 (transpuse in OUG 34/2016), totusi aplicarea procedurii de negociere fara publicarea unui anunt in cazul achizitiei de produse pe piete de marfuri reglementate continua sa genereze controverse.

Prevederile actuale (mentionate mai sus) par a fi destul de clare in ceea ce priveste procedura aplicabila in cazul achizitiei de marfuri prin bursa de marfuri, stabilind in mod expres ca pentru achizitia produselor cotate şi achiziţionate pe o piaţă de mărfuri, cum ar fi produsele agricole, materiile prime şi bursele de energie, în cazul în care structura multilaterală de tranzacţionare reglementată şi supravegheată garantează în mod natural preţurile pieţei, se aplica procedura de de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. Prevederile anterioare se regasesc si in preambulul 50 al Directivei nr. 24/2014 privind achizitiile clasice.

Totusi, articolele art. 104(5) lit.c al Legii nr. 98/2016 si art. 117 (1) lit. g al Legii nr. 99/2016 privind achizitiile sectoriale, precum si corespondentele lor (art. 122 (f)  si respectiv art 252 (f)) din Ordonanta de Urgenta nr. 34/2016 privind achizitiile publice (in vigoare inainte de intrarea in vigoare a legilor mentionate mai sus) au reusit sa genereze numeroase dezbateri si decizii contradictorii cu privire la achizitia prin bursa de marfuri a anumitor produse, precum motorina si benzina.

Controversele s-au axat in general pe ceea ce include notiunea de “materii prime”, respectiv daca produse precum motorina si benzina pot fi considerate sau nu materii prime.

Pozitiile contradictorii s-au regasit inclusiv la nivelul punctelor de vedere exprimate de ANRMAP (actualul ANAP) si la nivelul CNSC care in situatii similare au stabilit diferit cu privire la aplicarea sau nu a procedurii de negociere fara publicarea unui anunt in situatia achizitiei de motorina sau benzina prin bursa de marfuri. A existat chiar un draft de Instructiune a ANRMAP prin care se incerca listarea acelor produse tranzactionate pe bursa de marfuri care se califica drept materii prime si care astfel s-ar fi incadrat in situatiile de exceptie in care poate fi aplicata procedura de negociere fara publicarea unui anunt.

Totusi, consideram ca ceea ce face incidenta aplicarea procedurii de negociere fara publicarea unui anunt ca procedura exceptionala este cotarea si tranzactionarea pe o piata de marfuri reglementata, pe care achizitorii pot achizitiona direct de la furnizori, si nu de la intermediari; in felul acesta se asigura ca pretul de achizitie este mai mic, neincluzand adaosul intermediarilor. De asemenea, achizitia prin bursa asigura prin insasi natura sa caracterul concurential al tranzactiei. Ceea ce este extrem de relevant insa este ca piata de marfuri in cauza sa perminta accesul si al altor furnizori europeni pentru a nu se incalca principiul nediscriminarii. Prof. Sue Arrowmsith insista asupra acestui aspect in lucrarea sa “The Law of Public and Utilities Procurement. Regulation in the EU and UK”, Third Edition (Sweet & Maxwell, p. 1093), asumand caracterul international pe care bursele de marfuri il au in mod obisnuit.

Din acest punct de vedere, consideram ca accentul ar trebui sa fie pus pe a determina daca sunt indeplinte urmatoarele conditii: (i) produsele respective sunt cotate şi achiziţionate pe o piaţă de mărfuri; (ii) piata de marfuri respective este reglementată şi supravegheată; (iii) structura multilaterala de tranzactionare reglementata si supravegheata garantează în mod natural preţurile pieţei.

 Acesta pare a fi si punctul de vedere al ANAP, care intr-o adresa postata pe site-ul Bursei Romane de Marfuri, enunta conditiile de mai sus, reproducand textul de lege, fara  a se concentra pe conditia calificarii drept materie prima, dar limitandu-se la reproducerea prevederilor legale, nedandu-le nicio interpretare.

Desi CNSC ajunge la concluzia ca achizitia de motorina prin intermediul bursei de marfuri poate fi realizata prin procedura de negociere fara publicarea unui anunt – in Decizia BO2016_1745 – fundamentul acestei decizii il reprezinta tot calificarea motorinei drept materie prima. Pe baza opiniilor unor specialisti in domeniul petrochimiei si a unor definitii date materiilor prime, CNSC concluzioneaza ca motorina si benzina sunt materii prime daca sunt intrebuintate pentru a produce energie (inclusiv energie mecanica) chiar daca acestea parasesc rafinaria ca produs finit.

Raportarea la calificarea drept materii prime contine in continuare riscul adoptarii unor decizii CNSC si hotarari de instanta contradictorii, fiind cunoscut ca in trecut unele Curti de Apel au considerat motorina si benzina drept materii prime, iar altele nu.

Astfel, atat din punct de vedere juridic cat si practic consideram ca accentul (si in cazul achizitiei motorinei si benzinei) ar trebui sa cada nu atat pe determinarea daca motorina si benzina sunt sau nu materii prime cat daca aceste produse sunt cotate şi achiziţionate pe o piaţă de mărfuri reglementată şi supravegheată ce garantează în mod natural preţurile pieţei.

In aceste conditii, se pune intrebarea daca Bursa de marfuri pe care sunt tranzactionate motorina si benzina reprezinta o piaţă de mărfuri reglementată şi supravegheată ce garantează în mod natural preţurile pieţei si daca motorina si benzina sunt produse cotate pe aceasta piata.

Din perspectiva supravegherii, notam ca potrivit Legii nr. 357 din 6 decembrie 2005 privind bursele de marfuri, Colegiul de conducere al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei este autoritatea abilitata sa supravegheze bursele de marfuri.

Cat priveste criteriul reglementarii, notam ca bursa de marfuri face obiectul reglementarii prin  Legea nr. 357 din 6 decembrie 2005 privind bursele de marfuri. Bursa de Marfuri nu poate functiona decat in cadrul stabilit de catre Legea nr 357/2016 (insusi dreptul sau de autoreglementare fiind stabilit tot prin lege). Bursa de Marfuri nu poate actiona ca orice societate de actiuni, ci doar in cadrul reglementat de lege.

Motorina si benzina sunt cotate si tranzactionate pe piata de disponibil conform informatiilor de pe site-ul Bursei de Marfuri. Modul de tranzactionare pe piata de disponibil a bursei permite intalnirea cererii cu o multitudine de oferte, aspect ce conduce la determinarea naturala a unui pret ce reflecta nivelul de pret al pietei. Conditiile de inregistrare ca membrii afiliati – furnizori ai produselor prin bursa – nu sunt prohibitive astfel incat un numar mare de ofertanti poate participa la procedurile de tranzactionare pe piata la disponibil unde sunt cotate si tranzactionate motorina si benzina.

In orice caz, indiferent de categoria de produse achizitionate prin bursa de marfuri, testul ce trebuie aplicat pentru a se determina daca poate fi aplicata procedura de negociere fara publicarea unui anunt are in vedere cele trei criterii de mai sus, si mai putin daca produsele in cauza fac parte sau nu din categoria materiilor prime (materiile prime fiind doar un exemplu de astfel de produse ce pot fi achizitionate prin bursa de marfuri prin procedura de negociere fara publicarea unui anunt). Enumerarea din textul legal i.e. “pentru produsele cotate şi achiziţionate pe o piaţă de mărfuri, cum ar fi produsele agricole, materiile prime şi bursele de energie, în cazul în care structura multilaterală de tranzacţionare reglementată şi supravegheată garantează în mod natural preţurile pieţei;” este o enumerare exemplificativa si nu exhaustiva; astfel materiile prime sunt doar un exemplu de marfuri tranzactionate pe piete reglementate care pot fi achizitionate prin procedura de negociere fara publicarea unui anunt, fara sa fie insa singurele tipuri de produse achizitionate astfel.

De altfel, asa cum mentiona Ioan Baciu – membru al European Commission Stakeholder Expert Group on Public Procurement si cercetator asociat la Centrului de Studii de Buna Guvernanta al Universitatii Babes Bolyai University din Cluj-Napoca) situatiile de negociere fara publicarea unui anunt de participare “se subscriu, fara exceptie, unor cazuri particulare (fie nu exista piata pentru produsul respectiv, fie nu exista pe piata decat un singur vanzator, fie – cazul de fata – circumstantele sunt de asa natura incat libera concurenta e asigurata) care fac imposibila sau inutila aplicarea unei proceduri deschise. Deci nu conteaza natura bunului, ci mai degraba circumstantele speciale in care e achizitionat – care impun sau, dupa caz, doar justifica lipsa unei proceduri deschise.”

In contextul noilor modificari avute in vedere cu privire la legislatia achizitiilor publice, se intentioneaza clarificarea prevederilor art 104 (5) astfel incat sa fie eliminate neclaritatile vizand procedura aplicabila motorinei si benzinei prin bursa textul avand urmatorul continut „c) pentru produsele cotate şi achiziţionate pe o piaţă de mărfuri autorizata conform legii privind bursele de marfuri sau a altor legi speciale, cum ar fi, dar fara a se limita la acestea, produsele agricole, materiile prime şi activele tranzactionate pe bursele de energie, în cazul în care structura multilaterală de tranzacţionare reglementată şi supravegheată asigura operarea mecanismelor de formare în mod natural a preţurilor pieţei;”  

Desi consideram ca textul legal sustine si in forma actuala aplicarea procedurii de negociere fara publicarea unui anunt de participare si in cazul achizitiei de motorina si benzina prin bursa de valori, totusi daca numai un text expres de lege poate duce la evitarea emiterii in continuare de decizii contradictorii pe acest subiect (aspect ce afecteaza in mod substantial comunitatea de business) atunci adoptarea unei astfel de reglementari modificatoare se poate dovedi de bun augur.


De ce sa tina seama prestatorul sau beneficiarul unui contract de prestari servicii

Toti antreprenorii se gasesc in mod frecvent in situatia de a fi ori prestatori ori beneficiari de servicii. De altfel, contractul de servicii (inclusiv varianta sa contractul de furnizare servicii, precum utilitatile, definit prin prestarea unor servicii la unul sau mai multe termene ulterioare ori in mod continuu) este cel mai frecvent tip de contract intalnit in business. Ca atare, este util si protectiv ca un antreprenor sa tina seama de anumite aspecte atunci cand se gaseste fie in ipostaza de beneficiar, fie in ipostaza de prestator in cadrul unui contract de srevicii.

In primul rand, un contract de prestari servicii ar trebui sa contina fie in cuprinsul sau, fie ca anexa, serviciile care trebuie executate in temeiul respectivului contract.

Daca sunteti prestator, recomandarea este ca serviciile sa fie detaliate si exacte, tocmai pentru a se evita situatia in care, datorita unor imprejurari necunoscute initial, sa fiti nevoiti sa le executati fara o remuneratie suplimentara. In acest fel, clientul are imaginea clara a serviciilor la care v-ati angajat in pretul convenit si orice executie suplimentara necesara va trebui sa faca obiectul unui act aditional atasat contractului de baza, act ce va arata serviciile suplimentare ce vor fi executate si costul acestora, neomitand si termenul lor de plata (modalitatea de plata).
Niciodata nu incepeti a realiza servicii suplimentare nementionate in contract, fara un accept expres (in scris) din partea clientului si fara a mentiona costul acestora!
Recomandarea de a detalia serviciile in mod expres in contract se mentine si daca sunteti benenficiarul acelor servicii pentru a putea ca ulterior sa pretindeti executarea respectivelor servicii de la prestator. Chiar daca o formulare mai generala care s-ar referi la toate serviciile auxiliare si necesare realizarii unui anumit proiect ar putea oferi avantajul unei interpretari mai largi care sa sustina eventual o solicitare a dumneavoastra (de ex. de a va fi furnizate orice servicii necesare pentru realizarea respectivului proiect si nu numai serviciile expres prevazute in contract), totusi in situatia in care prestatorul ar refuza prestarea respectivelor Servicii, instanta va trebui sa determine respectivele servicii in mod concret.

In ceea ce priveste pretul si conditiile de plata, recomandarea este ca pentru fiecare etapa de realizare a serviciilor, inainte de a se emite factura, va fi intocmit un raport de receptie care va fi semnat de ambele parti contractante sau un proces verbal de receptie partiala/finala sau orice alt document care sa ateste executia in fapt a serviciilor. Asemenea documente pot fi solicitate in cadrul unui control fiscal, conform codului fiscal. Plata poate fi efectuata prin transfer bancar; acreditiv; sau bilete la ordin.

Daca sunteti in pozitia de prestator, ar trebui sa va asigurati ca obligatiile dumneavoastra sunt precizate in mod expres, clar si limitativ. In practica, ar fi vorba, in principiu de urmatoarele obligatii:

  • prestarea la anumite standarde

Este important ca in contract sa fie prevazute in mod expres standardele avute in vedere, fara includerea de referiri generale la “toate standardele” aplicabile

  • finalizarea la anumite termene

Termenele trebuie precizate in mod expres, pentru a nu exista dubii de intrepretare cu privire la livrarea la timp.

  • Funizarea anumitor materiale

Este important de precizat in mod expres daca la realizarea serviciilor se vor utliza materialele prestatorului sau ale beneficiarului

Daca sunteti in pozitia de beneficiar, este recomandabil sa aveti in vedere urmatoarele:

  • prestarea in conformitate cu toate standardele aplicabile in materie

Includerea obligatiei de a  fi respectate toate standardele aplicabile in materie are avantajul pentru beneficiar ca in situatia in care partile omit includerea in contract a anumitor standarde specifice, acestea sa fie totusi aplicabile pentru prestator, chiar daca nu sunt obligatorii in baza legii. Standardele prevazute in mod obligatoriu in lege trebuie respectate indiferent daca sunt mentionate in contract sau nu.

  • finalizarea la anumite termene

Precizarea unor termene exacte este esentiala, cu indicarea sanctiunilor aferente precum penalitati de intarziere stabilite ca procent prin raportare la valoarea serviciilor neprestate la timp.

  • respectarea drepturilor de proprietate intelectuala ale tertilor

Este recomandabila includerea de obligatii exprese cu privire la respectarea drepturilor de proprietate intelectuala, inclusiv precizarea sanctiunilor aferente in caz de incalcare.

  • deplasarea la anumite locatii

Este recomandabila includerea unei obligatii exprese de prezentare a reprezentantilor prestatorului la anumite locatii, in cazul in care se doreste ca prestarea serviciilor sa se faca la anumite locatii.

  • prezentarea de polite de asigurare sau scrisori de garantie bancara, etc

Stabilirea in mod expres a obligatiei de a prezenta polite de asigurare/scrisori de garantie bancara care sa acopere riscul neexecutarii contractului.

Raspunderea este un element esential in contract atat daca sunteti prestator, cat si daca sunteti beneficiar.

Limitarea raspunderii pentru viciile serviciilor prestate se impune daca aveti calitatea de prestator. Acest lucru se poate realiza prin mai multe mijloace:

  • stabilirea unui termen scurt de notificare a viciilor serviciilor prestate: de ex. poate fi stabilit un termen de maxim 2 zile lucratoare de la receptie si a viciilor ascunse, in caz contrar beneficiarul avand dreptul de a refuza plata doar in situatia in care nu notifica in termen de 2 zile lucratoare de la receptie viciile aparente ale serviciilor (cu conditia ca prestatorul sa fie de buna credinta);
  • reducerea intinderii raspunderii: de ex. poate fi stabilit in mod expres in contract ca prestatorul are doar obligatia de a presta din nou serviciile nefiind obligat la plata niciunei despagubiri;
  • interdictia de a refuza receptia serviciilor, cu exceptia situatiei in care serviciile incalca in mod evident conditiile convenite in contract sau in comanda;
  • precizarea in mod expres in contract ca:
  • prin semnarea procesului verbal de receptie fara mentiuni, beneficiarul renunta la orice actiune sau pretentie impotriva prestatorului rezultand din sau in legatura cu serviciile; si
  • simpla apreciere negativa subiectiva a beneficiarului cu privire la servicii nu va fi considerat viciu aparent si nu ii va acorda dreptul de a refuza, total sau partial, plata pentru servicii.

Daca aveti calitatea de beneficiar in contract, puteti fi interesat de agravarea raspunderii pentru viciile serviciilor prestate de prestator /pentru neprestarea la termen, stabilind in mod expres in contract ca:

  • prestatorul raspunde pentru prejudiciul direct si indirect generat de viciile serviciilor; sau
  • valoarea prejudiciului predeterminat de parti in cazul incalcarii de catre prestator a obligatiei de garantie pentru vicii este de X euro. Beneficiarul va putea executa scrisoarea de garantie bancara pusa la dispozitie de catre prestator pentru a garanta executarea corespunzatoare serviciilor la simpla sa solicitare adresata bancii emitente;
  • in cazul in care prestatorul nu presteaza la termenele prevazute in contract, beneficiarul va avea dreptul de a solicita prestatorului penalitati de intarziere (de 0,1% pe zi de intarziere, de ex.) calculate prin raportare la valoarea serviciilor, de la data la care trebuiau finalizate si pana la data la care sunt efectiv executate.

In caz de incalcare a obligatiilor contractuale, partile pot inceta contractul fie (i) prin reziliere unilaterala, prin transmiterea unei notificari de incetare, in cazul in care are loc o incalcare a unei obligatii esentiale din contract sau incalcarea repetata a unor obligatii neesentiale din Contract, fie (ii) considerandu-l incetat de plin drept, in baza unui pact comisoriu expres, in cazul incalcarii unei obligatii esentiale din contract, determinate in mod exact in cadrul pactului comisoriu.

Indiferent daca partile opteaza pentru  reziliere unilaterala sau pact comisoriu, este recomandabila includerea in mod expres in contract a obligatiilor considerate esentiale, a caror incalcare poate conduce la incetare.

In cazul contractelor de prestari servicii, sunt in mod general considerate obligatii esentiale: prestarea serviciilor la anumite termene / standarde si plata pretului. Partile pot conveni insa sa atribuie caracter “esential” si altor obligatii precum: remedierea viciilor intr-un anumit termen, respectarea termenului de garantie, etc.

Incetarea contractului in alte conditii decat cele prevazute in contract da dreptul oricarei parti sa ceara plata da daune-interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a incetarii. Pentru evitarea situatiei in care trebuie dovedita in instanta dovedirea intinderii prejudiciului este recomandabila includerea unei clauze penale prin care sa fie pre-determinata suma de achitat daca una dintre parti inceteaza contractul in alte conditii decat cele prevazute in contract sau in lege.

Daca se pune problema subcontractarii serviciilor asumate de catre prestator, acest lucru este permis in cazul in care, prin vointa partilor, contractul nu este considerat intuitu personae sau interdictia subcontractarii nu rezulta implicit din natura contractului. In cazul subcontractarii, prestatorul răspunde fata de beneficiar pentru calitatea serviciilor furnizate de tertul subcontractant, avand insa drept de regres impotriva acestuia din urma.

La finalul contractului, mai sunt o serie de clauze de avut in vedere precum: clauza de integralitate (pentru a evita riscul ca instanta sa dispuna completarea contractului daca partile se pun de acord asupra elementelor esentiale (art. 1182 (3) Cod Civil)): Prevederile contractului reprezinta in totalitate termenii aplicabili acestuia si nu exista elemente secundare asupra carora partile nu au convenit; clauza privind continutul contractului: Nu se poate deroga de la prevederile exprese ale contractului decat prin act aditional si nu vor fi incidente uzantele sau prevederile in echitate.; sau clauza de impreviziune: Partile isi auma riscurile referitoare la schimbarile imprevizibile ale imprejurarilor si renunta la orice drept de a cere in instanta adaptarea sau incetarea contractului.

 

Elementele de mai sus nu sunt in niciun mod exhaustive si nici nu reprezinta consultanta juridica pentru un caz specific. Totusi, acestea reprezinte instrumente care se doresc a va fi utile in a naviga prin hatisul complicat al aspectelor juridice care va afecteaza atat in calitate de prestator, cat si de beneficiar.


Interactiuni cu unii dintre cei mai buni experti europeni la Bucuresti

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana in 2007 a atras asumarea unor obligatii legislative (regulamentele europene devenind direct aplicabile in legislatia romana iar directivele europene fiind, de asemenea, necesar a fi transpuse in legislatia noastra) precum si respectarea hotararilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

In mod evident, acest lucru a determinat preocuparea pentru textele reglementare europene, pentru o mai buna intelegere a contextului si a scopului urmarit prin adoptarea acestora. O astfel de cunoastere adecvată e a motivelor care au stat la baza adoptarii unor astfel de texte sau luarii de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene a hotararilor sale conduce la o mai mare claritate asupra sensului si riscurilor legate de neaplicare ale textelor corespondente transpuse in legislatia din Romania.

Aceasta preocupare s-a manifestat mai cu seama la nivel academic si la nivel de studiu individual, prin analiza inclusiv a doctrinei create pornind de la textele europene. In contextul activitatii de consultanta si de reprezentare deseori sunt invocate resursele europene pentru a justifica sau sustine anumite argumentari.

Schimbul de idei in mod direct, plecand de la respectivele texte, se desfasoara cu preponderenta intre parteneri locali. Conferintele si seminariile internationale deschid oportunitati de interactiune si cu expertii straini. Dincolo de faptul ca acest lucru implica o anumita bugetare de resurse, lipseste totusi constanta si accesibilitatea. De aceea, disponibilitatea unei comunitati de specialisti locali de a comunica in mod direct, in Romania, cu experti externi este extrem de utila si necesara. Pot fi aflate astfel informatii la zi din practica si doctrina europeana, dezbatute puncte de vedere, ridicate intrebari si analizate chestiuni subtile derivand din practica mai indelungata si mai extinsa din alte state europene.

In acest context a aparut si ideea organizarii unei conferinte la Bucuresti, la care sa participe doi dintre cei mai renumiti experti europeni în domeniul achizitiilor publice – Sue Arrowsmith si Virginie Dor. Scopul practic a fost de a facilita diseminarea de informatie actualizata vizand aspecte practice din materia achizitiilor publice si crearea unei comunitati de oameni preocupati de acest domeniu care sa schimbe idei.

Sue Arrowsmith a sustinut doua ample prezentari la conferinta de la Bucuresti. Sue este Profesor de Dreptul Achizitiilor Publice si Director al Grupului de Cercetare în domeniul Achizitiilor Publice din cadrul Facultătii de Drept a Universitătii Nottingham. Sue a fost implicată în reforma dreptului achizitiilor publice de multi ani în calitate de membru (din 1997) al Comitetului Consultativ al Comisiei Europene pentru Deschiderea Achizitiilor Publice.

Sue este de asemenea membru al Grupului de Experti în Achizitii Publice al UNCITRAL care se ocupă de reforma Modelului de Lege a Achizitiilor Publice apartinând UNCITRAL, a fost membru al Grupului de Experti Internationali ai Băncii Mondiale ce a avut ca scop modificarea politicilor de achizitii publice ale Băncii Mondiale în tările în curs de dezvoltare, si a fost consultant pentru guvernul britanic, Organizatia Internatională a Comertului, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economică, Banca Centrală Europeană, Organizatia Internatională a Muncii, Comisia de Drept a Angliei si Tării Galilor, dar si pentru firme de avocatură si societăti private.

Publicatiile sale au fost citate de catre instante si legislatori atat din Marea Britanie cat si din alte parti din Europa, Africa, America de Nord si Asia. Printre cartile sale se numara The Law of Public and Utilities Procurement (ed. 2014), (impreuna cu J. Linarelli si D. Wallace Jr) Regulating Public Procurement; National and International perspectives (2000) si Government Procurement in the WTO (Kluwer, 2003). Colectiile recente includ (impreuna cu Peter Kunzlik) Social and Environmental Policies in EC Procurement Law: New Directive and New Directions (2009; CUP); (impreuna cu R. D. Anderson), The WTO Regime on Government Procurement: Challenge and Reform (CUP, 2011); (impreuna cu S.Treumer) Competitive Dialogue in EU Procurement Law (2012, CUP); si (impreuna cu Geo Quinot), Public Procurement Regulation in Africa (CUP, 2013).

Virginie Dor a sustinut de asemenea o prezentare ampla la Bucuresti, abordand teme sensibile  din practica ofertantilor in proceduri de achizitie publica. Virginie este Partener Coordonator al practicii de achizitii publice a biroului din Bruxelles al uneia dintre cele mai prestigioase firme de avocatură europene, si este de asemenea expert în cadrul grupului de experti în achizitii publice al Comisiei Europene.

Virginie este foarte cunoscută pentru numeroasele sale publicatii si pentru seminariile si conferintele pe care le sustine (aproape 40 de seminarii pe an, în engleză, franceză si olandeză), fiind autor si co-autor a numeroase articole si cărti vizând achizitiile publice, precum si transpunerea în legislatia belgiană a directivelor europene. Cartile scrise de catre Virginie in calitate de co-autor includ : doua carti din colectia « Public Procurement » (Kluwer, 2014), The new public procurement law in Belgium, 1250 p. (Larcier, 2013), The new public procurement regime – Main innovations introduced by the laws of 15 et 16 June 2006, 231 p. (Kluwer, 2007), Legal claims for public procurement (transpunerea directivei 2007/66/CE), 324 p. (Kluwer, 2010).

O noutate în peisajul comunitătii autohtone, conferinta a pledat pentru o intelegere proaspata, pornind de la fundamente, a achizitiilor publice, prin intalnirea, in premiera in Romania, cu doi experti europeni de exceptie.


Aris Georgopoulos on Bid Rigging in Public Procurement

Aris Georgopoulos, Professor  at the School of Law of the University of Nottingham, spoke at EMEA Conferences’ event on 11 April.

His lecture addressed one of the most discussed topic in Public Procurement – bid rigging.

Follow the link below to access Aris Georgopoulos’s presentation from the conference:

Aris Georgopoulos Bucharest 2017


Virginie Dor on recent modification in Public Procurement Contracts, Consortia and Subcontracting

Virginie Dor, Partner with the Brussels Office of one of the most prestigious European law firms, acting as expert in the European Commission group of experts on public procurement, was one of the invited speakers at our first PP Conference, on 26 January 2017.

Her lecture focused on hot topics in Public Procurement regarding the latest EU Directives, such as modifications in contracts, consortia and subcontracting.

Follow the links below to access Virginie Dor’s presentations from the conference:

Virginie Dor Presentation – EMEA Conferences – 26 Jan 2017 – Consortia and Subcontracting

Virginie Dor Presentation – EMEA Conferences – 26 Jan 2017 – Modifications in PP contracts


Sue Arrowsmith on Award Procedures and Framework Agreements

Professor Sue Arrowsmith, one of the most reputed specialists in Public Procurement, spoke about  the latest EU Public Procurement Directives provisions with respect to award award procedures and framework agreements, during our first PP Conference, on 26 January 2017.

Follow the links below to access Prof. Arrowsmith’s presentations from the conference:

Sue Arrowsmith Presentation – EMEA Conferences – 26 Jan 2017 – Award procedures

Sue Arrowsmith Presentation – EMEA Conferences – 26 Jan 2017 – Framework agreements


Roger Bickerstaff's Presentation at April 11 EMEA Conference - Bid exclusion risks in Public Procurement Procedures

Public Procurement and the New Data Protection Regime – how will GDPR affect PP processes?
Find out useful info and tips in Roger Bickerstaff’s presentation from our latest event – Bid exclusion risks in PP, that took place in Bucharest, on 11 April 2017.

To access the presentation, please follow the link below:

Roger Bickerstaff presentation – EMEA Conferences 11 April 2017


Peter Trepte's Presentation at April 11 EMEA Conference - Bid exclusion risks in Public Procurement Procedures

For those of you who did not make it to our latest event – Bid Exclusions Risks in Public Procurement, on 11 April – here’s Peter Trepte’s conference presentation, dealing with Bid Exclusion relevant examples.

To access the presentation, please click on the link below:

EMEA Conferences Peter Trepte 11 April